Laureatii in presa

Interviu cu Marian Daniel Iordache |
Laureat al Galei Studenților Români din Străinătate, Ediția 2012

1. Cum ai luat decizia de a te înscrie în competiţia prin care se desemnează cei mai valoroşi studenţi români din străinătate?

A fost o decizie rapidă, pentru că se apropia termenul limită pentru înscrieri, atunci când o prietenă m-a anunțat prin intermediul unei rețele de socializare că există un astfel de concurs. Am “răsfoit” site-ul LSRS, am văzut CV-urile impresionante ale câștigătorilor din anii anteriori și, fără să îmi închipui că aș putea fi câștigătorul, m-am înscris în cursă. M-am înscris mai mult de dragul competiției decât cu scopul rigid de a câștiga un premiu.

2. Care este sentimentul pe care l-ai trăit în momentul în care ai fost premiat, în semn de recunoaștere pentru rezultatele tale academice de excepție?

Este unul dintre cele mai fericite momente pe care le-am trăit. Inițial, am fost surprins că am obținut premiul și de-abia ulterior am realizat dimensiunea, importanța lui ca recunoaștere a unor performanțe și mai ales prestigiul pe care ți-l poate aduce. La Gala LSRS m-am simtit foarte emoționat, am văzut în colegii prezenți în sală (cei mai mulți dintre ei fiind mai tineri decât mine) speranța României de a evolua așa cum merită. Discursul meu s-a îmbogățit atunci cu o frază: “Sunt mândru că sunt unul dintre voi”. Era exact ce simțeam în acel moment: mândria de a mă număra printre acești tineri români de valoare. Faptul că LSRS are puterea de a-i aduce în prim-plan este extraordinar.

3. Cum ai perceput și ce importanță a avut pentru tine recunoașterea meritelor deosebite din activitatea ta academică de către un juriu din România?

Am privit acest premiu mai mult ca pe o recunoaștere a eforturilor studenților români din străinătate, în ansamblu, ca parte integrantă a românilor “studioși”, și nu ca pe o recunoaștere neapărat personală. A fost pentru prima dată când am simțit ca noi, cei care am ales să studiem în alte țări, nu suntem percepuți doar ca o mână de oameni răspândiți prin lume, care nici nu deranjează, dar nici nu interesează pe nimeni. Faptul că la ceremonia de decernare a premiilor au participat personalități marcante, mai ales din afara sferei politice, m-a facut să înțeleg că suntem considerați a fi importanți pentru țara noastră. De multe ori, am fost percepuți ca o pierdere, pentru că am fost educați de către statul român și am ajuns sa studiem pe teritoriul (sau în interesul) altor state, dar sunt convins că noi reușim să aducem beneficii României, cel puțin beneficii de imagine, prin seriozitatea și prin munca noastră. Cei mai mulți dintre studentii aflați în străinătate își doresc să revină în România. Mi se pare un lucru bun că mediile economic și politic înțeleg din ce în ce mai bine acest lucru și că acordă din ce în ce mai multă atențtie tinerilor instruiți în afara țării, care constituie o resursă fantastică pe termen mediu și lung. Pentru mine, personal, a însemnat mult și faptul că premiul a creat oarecare vâlvă în Caceres (Spania), orașul în care am studiat, și am fost invitat la un post de radio spaniol pentru a da detalii, devenind un fel de motiv de mândrie pentru universitate, dar și felicitarile pe care le-am primit de la cercetători renumiți în timpul întâlnirilor pe care le-am avut la conferințe sau workshop-uri.

4. Spune-ne câteva detalii despre activitatea ta academică/profesională din ultimul an și ce planuri ai pentru 2013?

Așa cum era planificat, am început, în luna februarie, să lucrez ca cercetător (post-doctorand) la Institutul Flamand pentru Cercetare Tehnologică (VITO), considerat a fi perla cercetării belgiene în regiunea vorbitoare de limbă olandeză. Deși am continuat munca de cercetare anterioară (extragerea unor informații din imaginile hiperspectrale), obiectivelor vechi li s-a adăugat o nouă direcție. În timpul doctoratului, scopul era dezvoltarea unor algoritmi, iar acum efortul se referă și la a include acești algoritmi în aplicații necesare clienților, VITO funcționând ca o companie furnizoare de soluții practice în diverse domenii (energie, mediu înconjurător, teledetecție, știința materialelor etc.). Programul se desfășoară în colaborare cu Universidad de Extremadura, Spania, la care am studiat pentru obținerea titlului de doctor. Între timp, mi-am extins lista publicațiilor la care sunt referent cu încă două (așadar, sunt referent pentru patru reviste științifice în prezent), am publicat noi lucrări, iar în luna iulie am fost invitat să prezint o lucrare și să fiu moderator într-o sesiune specială dedicată metodelor de tipul celor la care am lucrat până în prezent (demixare spectrală), în cadrul celei mai mari conferințe din domeniul meu de cercetare (IGARSS 2012, Muenchen, Germania). În luna mai am fost inclus într-o carte dedicata „poveștilor de succes” ale programului de burse Marie Curie și am fost unul dintre cei zece bursieri Marie Curie invitați de către Comisia Europeana să țină un discurs la conferinta finală “Should I Stay or Should I Go?”, desfășurată la Teatrul Flagey (Bruxelles, Belgia). Anul viitor voi continua să lucrez la VITO și analizez șansele de a organiza un workshop pe tema imaginilor hiperspectrale în România, pentru a cunoaște cercetători români activi în același domeniu.

Interviu cu Mihai Copăceanu |
Laureat al Galei Studenților Români din Străinătate, ediția 2011

1. Cum ai luat decizia de a te înscrie în competiţia prin care se desemnează cei mai
valoroşi studenţi români din străinătate?

Luarea deciziei nu a fost o provocare și nici un proces de lungă durată. Am citit anunțul și mi-am zis, ca orice student român ușor sceptic “de ce să nu încerc și eu”? Primisem în România premiul de excelență Lucian Blaga la o competiție pe întreaga Universitate ceea ce mi-a oferit încredere. În 2008 am fost studentul cu rezultate de excepție al universității mele. Publicasem două cărți, studiasem la Oxford, la Kings College London, la Bologna, absolvisem două facultăți, activ în comunitate și proiecte educațional-social-culturale, deci erau câteva detalii de CV ce s-ar fi încadrat în profilul candidatului la premiu.

2. Care este sentimentul pe care l-ai trăit în momentul în care ai fost premiat, în
semn de recunoaștere pentru rezultatele tale academice de excepție?

Am participat cu drag la Gala LSRS ca și la celelalte ediții, stăteam pe scaun liniștit în Casa Poporului, urmăream ceilalți studenți de top și deodată am recunoscut în înșiruirea meritelor caracteristicile profilului meu. Instant m-am intrebat “mai este o persoană cu același parcurs? Imposibil”. Apoi Dragoș Preda a pronunțat numele meu și am urcat pe scenă. Deși decernarea a durat 2-3 minute, a fost una dintre emoțiile cele mai puternice de profundă amintire. Eram într-o clădire de maximă importanță națională, în fața unor demnitari ai statului român, guvernanți, academicieni și o mare de tineri în sală. Nu m-am putut stapâni și am rostit încet câteva cuvinte de mulțumire și recunoștință.

3. Cum ai perceput și ce importanță a avut pentru tine recunoașterea meritelor
deosebite din activitatea ta academică de către un juriu din România?

a.    E un fapt menit să elimine mituri. Cum că cei ce studiază “fug și părăsesc România” nemaifiind interesați de ea și că cei de acasă deopotrivă nu sunt interesați de românii bine pregătiți din afara granițelor. Pentru mine nu a fost o simpla decernare dată uitării. Pe scurt, a avut efecte în sensul că:
b.    m-am apropiat mai mult de LSRS (ceea ce ar trebui sa fie de reală importanță pentru fiecare laureat), de acțiunile și proiectele LSRS în care am fost implicat și prin recunoștință m-am apropiat de persoanele din LSRS. Cunoscându-i personal am devenit buni prieteni, ceea ce nu se întâmplă foarte des în alte contexte. Acesta este și unul dintre marile merite ale LSRS: să creeze indirect o familie de oameni buni, atât din punct de vedere profesional, cât și personal!
c.    În urma evenimentului am fost apelat deseori de media din Romania, ceea ce a facilitat prezentarea activității mele și totodată a gândurilor mele despre educație în general.
d.    Orice dar trimite la Dăruitor – la cel ce îți oferă darul. Am devenit mai apropiat de România prin LSRS! Și acest lucru contează enorm pentru mine! Dragii mei, odată viețuind în străinătate dragostea de țară și sentimentul apartenenței și al datoriei se intensifică semnificativ!

4. Spune-ne câteva detalii despre activitatea ta academică/profesională din ultimul
an și ce planuri ai pentru 2013?

M-am întors în România și am lucrat ca psiholog în Sibiu în cadrul unui ONG și în școli. Am inițiat și dezvoltat proiecte cultural-educaționale pe plan local. Am colaborat strâns cu media, realizând săptămânal o emisiune de televiziune numită Regândim Romania (la care au fost invitați în varii ocazii 6 membri LSRS) și scriind în presa locală. De 4 săptămâni am plecat din nou pentru a începe un doctorat la Oxford Brookes University/UK. Timp de trei ani voi trăi aici, dar păstrez cu drag legătura cu cei din țară, fie tot prin presă, fie prin vizite și colaborări cu persoane și instituții.